Dragostea este vederea ochilor tăi,
Dragostea este vindecarea rănilor tale,
Ea îți umple golul inimii, Ea îți domolește
clocotul sângelui

Dragostea se oferă nu calităților, ci neputințelor tale,
nu vanității,
ci neîncrederii în propriile virtuți -
Ea este medalia celui învins de un sentiment care,
într-un fel mai înalt, nu îi aparține

Este aripa ce îl poartă pe deasupra închipurii de sine,
bucuria a două lacrimi,
lacrima a două cuvinte


Dar, cine să mai plângă la picioarele Ei,
cine să i le mai spele, să i le mai șteargă
și apoi să i le ungă
cu mirul din suflet?