| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2011-05-01 | | 
-	Dușmanii vieții sunt propriile amintiri. Efervescența gândurilor dimineața, în fața oglinzilor,  arată adevărul despre om.  - Care om? - Dacă te privești în oglindă, tu ești omul. Profesorul privește mirat studentul. Studentul plictisit cască. Telefonul din mâna lui devine punctul atractiv. - Domnule profesor, omul se descoperă doar privind la el? și dacă e așa, orbul cum se manifestă? - Orbul ascultă cum crește prin întuneric lumina. El simte dansul culorilor. Tu simți? - Ce? - Ce culoare are telefonul tău? Studentul își privește telefonul. După câteva secunde răspunde degajat. - Albastru. - Pentru că l-ai cercetat înainte de-a răspunde. - Normal. - Deci ești un simplu om. - Cred că nu. Îmi place să cred că sunt mai mult. - Poate supraom? - Da, de ce nu? Telefonul din mâna studentului devenise atracția principală a profesorului. În mintea lui ideile deveneau citate. Să elaboreze un principiu despre supraom devenise o obișnuință. Supraomul era egal cu telefonul din mâna studentului. Ce fapte concrete îi diferențiază? Materia? Culoarea? Poate că e o taină ce nu se vrea tăinuită? Ce trebuie să spună? Poate să descopere în alții ce el ascunde? - Domnule student, poți oare iubi la infinit acel telefon din mâna ta? - Dacă este primul telefon, da, de ce nu? - Ești fixat pe da, de ce nu? - În principiu așa răspund. - Nu e un răspuns, mai degrabă aș spune o dilemă, vrei să te convingi. Ora s-a terminat. Profesorul privește bulevardul. Zgomotul străzii pune stăpânire pe gesturi. Vrea să-și stăpânească frica de tot ce știe. - Băăă moșule, băăă, treci în mă-ta pe verde…dă-te dreacu de bulangiu visătoru’ dreacu… Nu există supraom, decât doar păcatele tale expuse în idei publice 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate