E foarte ușor să vorbești din carți. Și mai ușor să citești din carți tot felul de lucruri cum să devii mai bun. De altfel sun destul de logice și mă încântă. Dar ata de greu sa le pun în aplicare, atât de greu să mă îndepărtez pe mine! Eu care sunt plin de mine, de egoism, dar cel mai dureros lucru este superficialitatea mea.Niciodata nu voi putea să înțeleg de ce sunt oamenii superficiali.Mai ales eu. Ma uit la Goethe și mă minunez. Atâta frumusețe a putut pune Dumneze in el. Eu? Sunt atat de departe. Nu vreau să mă plâng. Știu că plânsul de milă nu duce nicăieri. Vreau sa fiu sincer cu mine înainte de a încerca să fac ceva. Da, vreau să-mi schimb atitudinea, vreau să înțeleg cum funcționeză lumea ”interzisă” a excelenței caracterului.
Cel mai mare cusur al meu este organizarea. Deși uneori am în minte planuri destul de bune, nu reușesc să le aplic defel. Lenea, uite un element de care m-aș lipsi cu drag. Seriozitatea. Da, îmi lipsește nivelul înalt de seriozitate. Uneori sunt un clovn. Încerc să-i fac pe alți sa fie fericiți cu prețul proprpii ironizări exagerate și dese. Uite un lucru urât. Nu mă împac cu mine de multe ori din aceasta cauză. Recunosc că pe moemnt ma simt bine facându-i pe ceilalți să zâmbească, e o fericire instantă, dar în același timp simt în mine deja regretul celor facute pentru ca mă pun pe mine intr-o lumină proastă, pentru că această lovire in propriul meu ego duce la discreditarea mea ca fiinta umana ce posedă demnitate. Nu intenția mea de a-i face pe ceilalti să se simtă bine este luată în considerare,ci omul ”prostuț” de care dau dovadă se suprapune peste personalitatea mea in ochii celorlalți. Știu, dacă ar întelege ce vreau sa fac defapt poate nu ar mai zâmbi, dacă le spui direct zâmbește. Partea prostă a lucrurilor nu e faptul ca ei zâbesc ci ceea ce urmează să se întâmple cu mine mai apoi este pentru mine uneori groaznic. Poate parea un lucru nesemnificativ , dar acest fapt,să-i faci pe ceilalți să zâmbească cu prețul ca tu să devii clovn și mai apoi o persoană din ce în ce mai puțin serioasă deci mai puțin de respectat, rănește în interior . Ce vrei tu de la ceilați nu e o marfă de pe urma căreia să capeți prețul corect.Ba din contră,s-ar putea să te trezești dator.
Cred că în schimbul zâmbetului lor cu prețul pierderii mele în seriozitatea din ochii lor, e mult mai cinstit să fiu mai rezervat. O glumă e bună când nu supără pe nici unul din cei de față.
Dar asta e o mică parte din greșelile mele de comportament.
Mă simt nimic iar acest nimic trebuie să devina tot. Un tot umplut pe dinăuntru cu seriozitate iar pe dinafară să stârnească zâmbete cu ce e înăuntru și de care ceilalți să aibe nevoie, nu s-ă primească zâmbete ca pe un desert ce-ngrașă ci ca o porție principală după care tânjesc.