ce rău îmi pare c-am plecat
și ți-am uitat privirea acasă
pe drumul meu întortocheat
gândul la tine mă apasă

cu greutatea unui cer
deschis și plin de amănunte
cu stele care nu mai pier
din ochi și aduceri-aminte

pe firul vieții amândoi
ne-ncolăcim pe timp liană
un licăr de lumină îl dezdoi
și-l înfașor pe gând coroană

să-mi fie pribegia mai ușoară
și în orbire să te am vedere
din versul scos din călimară
mi-l fac un evantai de adiere

mi-aș vinde dorul prin străini
cu tona-n mii de vedre ambalat
pe vrej l-aș înnoda printre ciorchini
cu damful lor amețitor să mă îmbăt


20 martie 2011