Pătrunde seara prin reverii dulci, caramel solid printre nopțile decelerate de coșmarul unui nou paradis răsăritean. Devenirea prin catastrofa prezentului nu anunță decât predecesorii opusului contemporan, epigonii spațiului indefinit. Căldura gheții unei ierni mult prea toride revine prin dorință, candoare și mucus grețos. Aparținem unui gunoi aparent, dar real și faimos printre VIP-urile locale: fuga spre crematoriu, spre ceea ce Vitan a uitat să readucă printre umbrele pline de carne ale istoriei...
Lumea e pestriță. Omenirea are un cântec al ei, o doină nespusă, neauzită, necunoscută a matematicilor comune. Acea doină se numește "Death by meaningless", aforism cataleptic printre boabele de sânge ale sinucigașului diurn. Cel nocturn nu mai are nevoie de prezentări, el revine în nămol, murdar de viață și absolvit de păcate. Va fi sfânt. Va fi martir. Va fi om, iar ceilalți îl vor detesta, apoi îl vor diviniza. Ce este religia decât murdăria pe care alții au aruncat-o, iar noi am numit-o aur și am îmbrățișat-o la pieptul nostru înspăimântat...
Elipsa prin durere, greața prin opinii degerate. Rămășița umanității din noi se prăbușește în haosul mediocrității cotidiene: am putea fi altfel, dar îmbuibarea și lenea post-masă și post-coitală ne înfrânge orice deliciu al voinței. Putem îmbrățișa Universul, îl putea recrea după înfățișări mult prea sci-fi pentru gustul unui Asimov, dar așa-numitele "sentimente umane" ne oferă un palier atât de vast de delicii organice, încât 99% din populația Terrei nu poate refuza.
"De ce să gândim, când putem lăsa aspecte atât de triviale celor puțini, celor frustrați, cei care nu se pot bucura de un post-ceva la fel ca noi. Noi suntem crema Pământului, stânca solidă a viitorimii, mulțimea care poate schimba guverne, care poate răsturna percepții, care poate camufla Universul într-un micro-cosmos mundan, murdar și infect, dar care ne aparține".
"Sunteți ceea ce ați fost manipulați să fiți. Intelectul nu este real, doar instinctul reprezintă supraviețuirea, prin suspendare într-un vid creat tot de voi. Într-adevăr, sunteți masa creatoare, dar numai a rahatului-model pentru generațiile următoare. Noi? Noi suntem istoria".
Nu vor răbufni, dar conflictul este repetabil, într-un spațiu infim, mult prea infim, dar și de o vastitate înfiorătoare pentru mediocritatea noului, același vechi sub altă formă. Trăim prin porii unor aspirații gigantice, nu reușim să îndeplinim decât fracțiunea mizeră a ceea ce unii numesc "zi lucrătoare". Urmează weekendul groazei, rutina nefericită și... sfârșitul. Va urma.