poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-25 | |
Da, e un lucru, sau un fapt, personal, așa cum vrea categorisirea să categorisesc...deci...e seara mea, dar scriu gramatical corect pentru voi...sau pentru ca voi să puteți citi erorile mele de viață..da, erori, și de viață, ba chiar fundamentale. Mulți își sfârșesc obștescul sfârșit, sau personal, fără să aibă măcar șansa de a mărturisi că știu, știu bine de tot ce au greșit la un moment dat...dar eu știu mai multe momente, date, sau luate, și nu pot să mă întorc asupra locului în care am decis că greșeala e bună...
E o scriere personală, dar voi o veți citi imediat...să fie oare gândul că voi putea să îndrept ceva? În ce vă spun acum? Da, e iarnă și gheața s-a uscat, poate mâine va fi ger și ...se va usca totul, chiar totul, și voi putea să sper că și...greșelile? Voi știți ce greșeli se uscă. Seara asta bună vă va spune. E iarnă, e ger: și totul e tot, înghețat și rotund, seară de vis și de basm, de uitare și de rom încins la flacăra cu zahăr, zău așa...nu vă rușinați doar fiindcă eu, noi, sau mai toată lumea, stăm la o șuetă deplină de tot și de foc , sau, mai bine cu rom....vă transmit dragul meu, sau, mai bine, dragii mei, vă îndrăgesc, cu rom cu tot...seara asta, cu zăpadă, cu iarnă, cu noi...cu tot... - Stau și mă uit la textul scris câteva săptămâni în urmă - recunosc urmele de beție a zăpezii, într-o seară în care mi se putea ierta încrederea în minuni - de pildă, minunea de a putea vorbi adevărat cu cineva - probabil era o minune reală, adevărată, tangibilă și care deci s-a și întâmplat... - Nu, nu mi-e rușine de beția zăpezii - recunosc și pot gusta starea creată de viscol și de drumurile închise - crezi că asta te adăpostește de tine însuți, și că ești cumva împăcat - e un fel de spirit al Crăciunului întârziat. - Mai mult, cred un lucru simplu: chiar și o ceașcă de ceai negru și un cântec aproape stins - de preferință jazz din anii '50, când oamenii chiar credeau că lumea e a lor - pot să te aducă în starea de viscol, cu drumuri închise... iar dacă prin vânt vine insinuant amintirea de rom cu zahăr, e bine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate