Calendarul bisericesc sărbătorește Boboteaza (de ce nu se numește simplu Boteaza?), eveniment trâmbițat prin media de vreo două zile. Cum poporul iubește 99% forma și 1% fondul, pe la marile parohii s-a dat o luptă crâncenă cu jandarmii încă de la primele ore ale zilei pentru apă sfințită.
Ceea ce nu pot înțelege la oameni pretinși religioși este ipocrizia enormă, care se declanșează în special în locuri publice. Fie că este vorba despre apă sfințită, paște sau moaște indivizii cred că devin omeni malefici dacă nu primesc contactul cu materia sfântă. Adică e clar că ești păgân dacă nu ai lichidul sfânt la domiciliu.
Ce treabă are religia, un efluviu spiritual, cu materia? Poate are, nu zic nu, departe uneori aparența de realitate. Dar de ce populația recurge la gesturi mizerabile, huliganice uneori, spre a dobândi o esență spirituală care nu are nimic în comun cu lucrurile firești. De unde tâmpenia că dacă ai apă sfințită acasă pe care ai procurat-o după ce ai îmbrâncit și înjurat oamenii de ordine, după ce ai aruncat în noroi oameni bătrâni, vei avea un an mai bun iar molecula de H2O te va proteja de boli, hoți, vardiști, cutremure și pandemii? Cred că e mai bine sa stai domol acasă, în tihnă și smerenie sau să mergi la un copil sărac, pe care îl știi premiant sau olimpic și să îi cumperi o carte sau câteva caiete[...]
Din șleahta creștinilor ipocriți, care în mod dogmatic prin fapte se exclud din spiritualitatea acceptată, fac parte și cei care dau concursuri de cruci la trecerea pe lângă biserici, cei care își botează pistoanele de la autoturism de teama accidentelor și cei care ajung la biserică doar când este vorba să ordone divinității să execute ceva superb, cum ar fi un câștig barosan la loto, noroc la sexul opus și la dușmani rupere de oase.