uneori
doare
marea,
depărtarea,
se sufocă
aerul
în straturi
între noi
și câte o primăvară
anemică
se mai sinucide
pe la echinocțiu
spânzurată
de tulpina firavă
a câte unui cuvânt
asta ne suntem,spui...
așa ne-am fost
de la începuturi
am înteles,îți zic
și de n-am trecut
fără să băgăm de seamă
e pentru că e rost
să rostuim
emoții sparte-n curcubeu
comori arteziene
să ne plouă
ce pierdem?
ce ne costă?
îmbogățește-mă tu
să te îmbogățesc apoi eu
căutare,tu! îmi spui
hai să umplem spațiul
cu forme! îți zic
uite găletușa
uite lopățica
sau hai să stăm așa culcați
în vară
în mijloc de verde
și de câmp
și să miroasă
a libertate
și să căutăm forme pe cer!
visul tău înconjoară vara
e prea frumos,spui...
atât de frumos
că nu poate fi
adevăr
ce ne împiedică să visăm?
și apoi
să ne atingem sufletele