Þiganii din satul meu,
Când mă văd cerșesc mereu.
De în curte m-au văzut,
Ceva iute mi-au cerut.

Þigăncușele frumoase,
Trec cu glasuri zgomotoase,
Iar uneori trec și cântând,
Dulci cuvinte fluturând.

Copilașii de țigani,
Când mă văd, ei îmi cer bani.
Îmi cer iarba din grădină,
Cu căruța o să vină.

Mamele cu glas duios,
Îmi cer pâine așa frumos,
Cu copii în jur o droaie
Inima mi se înmoaie.

Ș-apoi eu la toți le dau,
Ei îmi cer pentru că n-au.
Mulți îmi spun că eu greșesc,
Că le dau și iar cerșesc.

N-o să duc nimic cu mine
De-oi muri cum se cuvine,
Dumnezeu din ceea ce mi-a dat,
Puțini săraci am bucurat!