Catalizatorul umbrelor parazitare convertesc nepăsarea în stropi de optimism, iar dorința deziluzionată oferă clemență pentru o oră de itinerant. Parcul vorbește cu păsările miloase, printre fire de iarbă sinistră, gălbuie prin opalul vizibilului aparent. Campaniile marxiste apără ultima redută roșie în fața invaziei maladiei portocalii, printre giganții monștrii chimico-masticatori. Supurarea mizeră previne minciuna fanteziilor diurne, pornind motorul Dodge-ului Viper printre caii-putere ai treptelor canalizatoare; totul devine devenitul.
Fără glas, licuriciul rebel strănută rozaliu și portocaliu printre superficialele forme umane, rebele pseudo-organice ale mamiferelor întărâtate. Colonul prinde viziunea fructelor stricate, colorând reviste străvezii prin legi și reguli inegale; totul este maladie verzuie. Maicile vegetale construiesc palate oficiale pentru șobolanii trecutului, îmbinând albastrul parazitar cu roșul aparenței mortale. Călugării mărșăluiesc spre cetatea ireală a cenobiților, deșertul temător al viselor lunatice. Grupurile se reunesc în râul de alabastru, marea de corali, în oceanul de sticlă, în Universul sadic, alături de mirese, mecanici și demoazele. Firescul se naște din al treilea grup ierarhic, o masă eterogenă de șerpi, imagini și grafice necruțătoare. Inerentul ornitorinc întoarce acele fosforescente cu brațe metalice și dureri intestine, numai de genune înțelese. Iar devenitul este înțeles printe picături de rouă sângerie.
Condorul naște enigma ovalului devenit cerc în patrulaterul realității tridimensionale. Omul coboară în mlaștina umanității, animalul retrăiește drama perenității străvezii, caldă și viabilă. Totul a fost divin; memoria va fi următoarea...