Prostul trece prin foc tremurând de frig.

Când norocul cochetează cu prostul, raiul poate deveni o parte din iad .

Monstruozitățile sunt rafinamente de care, oricând, proștii sunt în stare cu dezinvoltură. inconștientă.
Ele sunt înfăptuiri ale minților celor recomandați de atestate mincinoase.


Prostia este rodul inconsecvențelor , al automatismelor născute din rutină, a lenei rațiunii, a somnului adânc în care lâncezește vigilența, prudența, setea de cunoaștere.
Prostia se perpetuează sub masca vicleniei lingușitoare, care adoarme vigilența transformată în plictis, a celor desemnați să o evidențieze, să o combată, să o extirpe.

Prostia este călăuza spre drumurile fără ieșire.


Din păcate nimeni nu poate califica prostia decât în raport subiectiv cu sine.

Prostia este o formă a falsei purității denumită suav naivitate ceea ce în opinia mea este fals. Naivul nu cunoaște, prostul nu vrea să știe. Acest aspect îi separă indubitabil.
Soluțiile geniale sunt adesea rezultatul simplificărilor pe care mințile odihnite sunt capabile să le facă accidental, cu convingerea că ceea ce fac ține de rutină.

Nu oricine califică pe altul ca fiind prost este recunoscut de ceilalți ca fiind deștept.
Prostul este expert în legarea de punți cu cei asemenea lui.
Proștii își lasă rând la cozile unde niciodată nu se distribuie nimic.
Viclenia este puntea pe care prostul trece bâjbâind între inițiativele din viața sa complicată.
Lipsa prudenței și măsurii din viața prostului așează în drumul său capcane în care se încurcă și praguri de care se lovește continuu fără să învețe nimic.


Numai cel mai prost dintre proști devine memorabil.
În umbra sa freamătă mulțimea deștepților anonimi.

Să fii lider prost nu este vina ta ci a deștepților care te-au așezat în fruntea lor.


Prostia pe care o simbolizează mulțimea gurilor căscate este lubrifiantul cu care deștepții șlefuiesc îndelung diamantele gândirii lor.