|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
ce cruzi, ce sălbatici eram
personale [ Jurnal ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Luna Tudor [Luna Tudor ]
2010-09-13
| |
nu știu cum, dar reușeam să ne ridicăm pretențioși peste celule
peste oase și mușchi
peste străzi și stâlpi de telegraf,
mereu ceream lumii mai mult
ce cruzi, ce sălbatici eram
ne-ntregeam plini printre explozii de goliciune
printre uși, ferestre, pereți și cuvinte
toate închise ermetic
peste nimic
deși culorile încă miros a cerneală pe mâinile mele,
atunci vedeam, acum am doar puterea să merg cu ochii închiși.
mi-era bine. și mă pierdeam în fața lumii,
aceeași ce-acum se pierde-n fața mea.
ce cruzi, ce sălbatici eram
ce singuri, ce blânzi am crescut
 |
|
|
|
