Guruzda Sándor, Chiuruș, 63 de ani.

1. Era prin anii 1950. Eram în pădurea de la Ghelința și împreună cu cel care mă însoțea, deodată am auzit un zgomot , o gălăgie venind dinspre cireada de vaci. Ne-am gândit că era făcută de către cei care păzeau vacile, care nu erau prea departe de locul în care ne aflam.
Între timp a apărut un urs cu doi pui, cam la vreo 10 metri. Ursul își băga o labă ( de pe la spate ) între picioarele puiului de urs și astfel îl arunca în față. Cred că se grăbea cu puii din cauza păstorilor de la vaci. Nu s-a preocupat deloc de noi, deși ne-a observat.

2. Nu mai știu prin ce an era, dar au trecut câțiva ani buni de atunci. Eram prin pădurile Chirușului cu nenea Lajos și nenea Lõcsei Gyuri. Mergeam, mergeam prin pădure și am zărit un urs. Era departe, la vreo 50 de metri. A privit spre noi și și-a continuat drumul.

Császár Julianna, Covasna, 67 de ani.

Era în anul 1975 și ne-am dus cu Sós Jancsi și soția acestuia în pădurea Piliske la cules de zmeură. Era o grămadă mare de crăci putrezite, pe care crescuseră niște tufe mari de zmeură cu bobul mare. M-am dus să culeg zmeura de acolo, dar după un anumit timp am observat că cineva din partea cealaltă mișcă ușor tufele. Am crezut că este cineva dintre cei cu care am venit. I-am zis: „ - Nu mișca tufele! ”. Apoi am observat, că de fapt în partea cealaltă se afla un urs. Am plecat repede de acolo și când am dat de cei cu cine venisem , mi-au spus că eram complet schimbată la față. Bineânțeles că eram foarte speriată. Ne-am dus de acolo. Bine că nu a venit ursul după mine!