Anton Liviu Ionuț, Zăbala:

Veneam cu caii pe un drum. Caii erau obișnuiți cu drumul. Deodată s-au oprit. Era un mal mare pe ambele părți. Eu veneam în spate. La 20 de metri apare ursul. Atât de tare m-am speriat, că nici n-am putut să strig. Era 12 ceasul, am plecat acasă, nu am mai lucrat nimic în ziua aceea. Ursul s-a dus un pic, era un pârâu nu prea departe și s-a dus să bea apă.

Anton Sebastian Ioan, 31 de ani, Zăbala:

Mergeam prin pădurea “Jakabhavașa” cu un prieten. Deodată, cam la 10 m , zărim un urs de mărime mijlocie, care se juca. Se tot învârtea în jurul unui arbore. Am aruncat în el cu o piatră, dar am nimerit arborele. Ursul și-a ridicat capul și a început să vină spre noi, dar s-a răzgândit și a plecat. Noi am rămas fără de glas. Nu ne ieșea niciun cuvânt pe gură, așa ne-am speriat.