poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-13 | |
l-am visat purtând pe brațe
primul său născut mort la naștere putrefact și neuns nu i s-au tras clopotele căci i-ar fi murit toți cei de mai apoi chiar din timpul lăuziei mamei o voce m-am trezit speriat transpirat recele șirii spinării am pornit aerul condiționat nu puteam respira mă întrebam cine sunt unde sunt dacă sunt cazi în genuchi și roagă-te cum te rugă cum se rugă cum simți că ți s-au rugat sâmbăta ai luat numele lor în deșert și ai păcătuit preacurvit mințit toate cuvintele pe care le-ai rostit au egalat cuvintele facerii acea facere primordială așa au apărut toate înlănțuite într-un delir factic de materie amestecată însetată pofticioasă fără întâmplare mirositoare toxică sau cu gust fără de care nu poți supraviețui cât n-aș da să am un trup de lumină nu m-aș mai screme natura ne-a înzestrat cu o pedeapsă ne-a înzestrat drept oameni cu conștiință ahhh câtă pietate în a-ți smulge firele de păr și a te arunca în pereți de a izbi carnea moale de pereți prăbușit și dedat credinței senzație asemeni unei plimbări serpentinare pe firele de înaltă tensiune joasă tensiune în impulsurile noastre de a ne căuta norocul dislocat de zeități jalnic patetic mod de a adula suntem subiectivi în fond rodul propriului destin de coasă și spadă nu mai spun nimic cine sunt în acele stadii la revedere iată-mă copil inocență într-un glob de cristal cum se întreaba pleșu cum se trăiește viața unui credincios în stupoare în delir mă rog și rugul ascezei noastre tată este preaplin și știință mi-ai dat și acum știu că voi fi doar un alt fericit și e prea puțin l-am simțit acel sfârșit pe unde poate să intre și să iasă lumina un înger care șoptea moarte religiei moarte moarte moarte mă zvârcoleam ascultându-i șoaptele răgușite câine turbat ochi de demon și gheare ascuțite ce mă mângâiau ce îmi ardeau pielea camera apartamentului zorii unei alte zile gol în stomac durerea și furia dinlăuntru grăiau și plângeam zvârcolit plângeam lacrimile se adunau se târau pe pereți se lipeau de tavanul proaspăt vopsit o voce la parterul blocului m-am trezit agățat de marginea patului transpirat geamul deschis și zgomotul câte unei mașini trecând pe mihai bravu atât de exagerat de cald sunt bine sunt bine și acum ce fac cine sunt ea încă doarme frumoasa mea precum cordelia eroina sedusă a lui kierkegaard frumoasă ca un refugiu univers și viitor improbabil ea încă doarme cu fața către perete o prind de umeri și o întorc către mine îi trimiteam trandafiri în bilețele parfumate poeme de vară de toamnă de anotimpuri după anotimpuri după anotimpuri ale iubirii tremurul emoțiilor căldura îmbrățișării căldura urmelor abia șterse de pe coapse ne sărutam în pădurea băneasa dragoste în mașină dragoste printre haine în magazin dragoste nebună prin paturi dragoste primind între noi o a treia făptură bărbat sau femeie dragoste ne căutam dragoste de dumnezeu făceam dragoste ea este lîngă mine cunoaște foamea abandonarea amorțirea prețuiște orice lucru cât de neimportant care ne leagă o întorc către mine ceva are să înceapă nu respiră rece moartă cu venele larg despicate cu ochii deschiși și gura deschisă ceva are să înceapă pentru prima dată sunt copilul care suge de la sân îmi înmoi mâinile în sîngele și lahille prelinse pe cearceaf îmi pun degetele pe abdomenul umflat și apăs este exagerat de cald și mi-e foame de sânii ei trag cu dinții de sfârcuri pielea se desprinde de carne sfârâind cu un sunet absurd o voce căci pământul era pe cale să se nască și întunericul era în adâncuri continuă după o scurtă pauză și suflarea celei mai mari dintre ființe elohim se mișca deasupra apelor spunea elohim suflarea suflul pe deasupra apelor frumoasă cordelie mă reașez lângă ea îi iau brațele și mi le pun ca într-o îmbrățișare în jurul meu adormim în zori și soarele unei alte zile abia răsare l-am visat purtând pe brațe primul său născut mort la naștere iar amintirea visului a dispărut odată cu lumina zorilor incandescentă spălată cu sânge inocent de toate coșmarurile unei alte vieți purtate pe umeri poveri de la primul țipăt |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate