De-ar fi să nu te mai iubesc
Cât m-aș urî pntru ce-a fost
Pentru tot jocul fără rost
Pentru intensul ce-l trăiesc.
Atunci în gând fugar și trist
M –aș ghemui să mă ascund
Și amintiri le-aș facer scrum
Să pot să fiu, să mai exist.
Jarul din ochi l-aș domoli
Cu apa mării, munți trufași,
Oglinzii nu i-aș mai zâmbi
Iar, îngeri, n-ar mai fi poznași.
De-ar fi să nu te mai iubesc
Slăbiciunea-mi o splendoare
În propriul Eu, n-ar mai fi soare,
De grele gânduri să roșesc
Și m-aș strivi cu timpul greu
În al meu zid să mă zidesc
Ofrandă scutului zeiesc
de-ar fi...