Am vrut să scriu “pupici” cu degetul mic de la mâna dreaptă prin praful de pe mobila ce încâ se mai teme de jocul acidulat de atăta dragoste a unor tineri cu ambiții și potențial mai mare decât ar putea înțelege unii, dar locul era foarte mic iar literele se doreau a fii scrise cât mai mare și boldat, pentru a putea descrie cât mai concis cât de placut a fost în fiecare dimineață sărutul căldut pe buzele înca tremurânde de sforăitul inocent al unei nopti trecute cu putin înainte de răsăritul soarelui de 6 dimineața. Nu am vrut să scriu mesaje lungi pe cine știe ce obiect din preajmă, să-l vezi, să simți căldura și neglijența scrisului în fugă, nu am vrut să crezi că sunt îndoliat de dragoste și fuga de plăcerea de a iubi, asa cum alții cred. Am vrut doar să împletesc “pupici” pe întuneric, din cutele cearșafului, neglijent mototolit și masculin, pe patul moale înconjurat de covorașe aliniate geometric, plăcute la culoare. Am vrut să scriu “pupici” din piesele de rumy pe hol, printre încălțările haotic presărate de șireturi vlăguite pe gresia alba, să-ti zâmbească jolly, căpushorul cel haios. Am vrut să scriu “pupici” din cleștișoarele de rufe de diferite culori, pe sârma din balcon, cu litere mari, puțin aplecate, să-mi strivesc buricele degetelor de forța lor pentru finalul “pici”, printre corzile de viță de vie neastâmpărate, prăfuite, născute din grija unui vecin de la parter, ce și-au întins în taina brațele către cuibul de răndunele din colțul dreapta sus al balconului nostru cu deschidere la strada aflată mereu în lucru plină de muncitori oachesi,fără spor.