Dictonul latin “Carpe diem” (Bucură-te de ziua de azi!), își pierde total autenticitatea, originalitatea și veridicitatea, în fața trăirilor noastre. Deși avem adânci rădăcini latine, influențele slave și mai ales cele balcanice își pun pregnant amprenta asupra ceea ce suntem. În nefericirea noastră, sub mângâierea cinică a repetabilelor eșecuri ,”Vox clamantis in deserto” (răcnim în pustiurile sufletelor noastre) “Cogito, ergo sum” (Gândesc, deci exist!). Nimic mai fals! Nimic mai putred!
“Ignoramus et ignorabimus” (Nu știm și nu vom ști niciodată!) ce haruri ne-a dăruit Divinitatea, de ce suntem în stare, câtă inteligență zace în noi, ce sistem de valori ne recomandă, atâta amar de vreme cât noi înșine ne tolerăm slăbiciunile, ne hrănim cu mediocritate și ne iubim viciile rațiunii.
Mințim cu “demnitate”, îi hăituim pe cei de-un sânge, ne condamnăm semenii de același rang, înfierându-i fariseic pe cei onești, afișându-ne perfid principiile: ”Amicus human, sed magis amica veritas” (Mi-e prieten omul, dar mai prieten adevărul!). Care “veritas” (adevăr!)? Adevărul individual - nu comunitar, “sine qua non” (fără de care nu se poate!) dar “sempre idem” (mereu același!).
Singurul “veritas” pe care îl cunoaștem este “In vino veritas” (în vin este adevărul!). Dovadă stau generațiile următoare, sufocate tot mai evident de mutațiile genetice și cerebrale ale liderilor noștrii formați la școala globalizării și a masoneriilor și adepții “Errare humanum est, perseverare diabolicum “ ( a greși este omenesc, a persevera este diabolic!).
Ca să eliminam diabolicul din noi, ne ducem la mănăstiri și ne rugăm: “Nihil sine Deo” (nimic fără Dumnezeu!), “Nihil sine numini” (nimic fără dorință!). “Fiat lux!” (să se facă lumină) cerșește umilul din noi. Dar cui să cerem? Și mai ales prin cine? Ne este silă să mai intrăm în catedrale, pentru că acolo aflăm farisei și practicieni “ora et labora” (roagă-te și lucrează!), lucrare închinată Divinității, sub titulatura “Divide et impera” (divide și stăpânește!). “Părinții” Bisericii Ortodoxe Române, vor afla mult prea târziu solia cohortelor românești, prin care se transmite: “Margaritas ante porcos” (nu dați mărgăritare porcilor!).
Cât despre guvernanți și parlamentari!?... Numai de bine! Aplicanți destoinci ai ideilor “Summus jus, summa injuria” (cu cât sunt mai multe legi, cu atât mai multă nedreptate!) și “tempora mutantur et nos mutamur in illis” (timpurile se schimbă și noi cu ele), liderii noștri fac parte integrantă din tagma celor cu dizabilități , “trăgându-și” facilitățile acestora și reacționând surdo-mut la “Vox populi, vox dei” (vocea poporului, vocea lui Dumnezeu!). Certitudinea supraviețuirii acestora este conferită de matușile și rubedeniile senile dar chiabure, care horcăie înaintea obștescului sfârșit, cimilitura din străbuni: “nemo ante mortem beatus est” (nimeni nu e fericit înainte de a muri!).
Știu! Mă veți considera nebun. Alienat. Dar eu știu … printre altele că “nemo propheta in patria sua” (nimeni nu este profet în țara lui) și că “intelligenti pauca” (celui inteligent îi ajung puține cuvinte!). Și mai știu, că suntem aproape decedați, fără identitate, fără origini, fără cultură! Tocmai de aceea îmi iubesc semenii și spun: “ honores mutant mores” (onorurile schimbă moravurile) și “de mortuis nil nisi bene” (despre morți, nimic, decât de bine!)!

Cluj Napoca
mai 2010