Greșit-ai de multe ori, știm bine!
Iertat ai fost la fel, de multe ori!
Te-nfingi în viața noastră ca un spine!
L-al tău mormânt
Ne-o pare rău și după-un buchet de flori!

Ni-i viața noastră un ulcior fragil;
L-om duce nu mai mult de-un veac la apă.
S-o transforma apoi din praf în mâl;
De-această soartă nimenea nu scapă.

Prea te joci cu focul frate,
Știi bine că n-ai dreptate.
Focul se-aprinde din scântei
Și-atunci când ai... două femei!

Nu-ți dai seama! Crezul tău e-o fantezie
Ce atrage-a Creatorului mânie.
Fă ca-nțelepciunea să coboare!
Nu rata și ultima-ncercare!

Decrete, legi, reguli nici sfaturi
Aprobate doar de-al tău infern
Nu impune lumii ca o artă!
Și nici spre aprobare... la guvern!

Sigur ’s-acum! În viață nu te-nchini la zei!
Te cred! Nimic nu ți-a plăcut la școală!
Gramatica, știința, erau zmei.
Fugeai de ele ca de-o gravă boală.

Dai lecții lumii ca un mare-nvățător;
Sunt mulți ce îți citesc printre cuvinte.
E-adeptul tău ”Fiul risipitor”!
Asemeni lui te-ntoarce, diriginte!

Proverbul ”Fă-te prieten cu dracul
Până treci puntea" îl știi de mititel.
Doar că-i lipsea jumatea cu sfatul
Cum să scapi apoi... și ai rămas cu el!

Nu te prefă amice că n-ai priceput!
Nu sunt îndreptățit să îți tot dau sfaturi.
Doar unul, spărgătorule de haturi:
Aruncă-te în apă... cu un pietroi de gât!

După cum tot scrii prin carte
Te declari convins ateu.
Nu ți-e frică nici de moarte
Nici de mâna lui Dumnezeu.

M-aștept că s-o găsi vreunul
Să-mi spună că-mi va fi el nașul.
Am fost cu ani în urmă botezat!
Nașul, aibă odihnă!... e-nmormântat.

Știu c-ai fost umblat mulți ani la școală
Și-ai trudit de zor în vremuri grele;
Ai visat cununi... lună și stele,
Dar ți-e capul doar la scoica goală!

Bun găsit și salutare bună,
Prieten la nevoie, drag amic!
Învățătura ta-i cam brună!
Nu-mi folosește astăzi... la nimic!

A ta scumpă soțioară,
Sau amantă, cum să zic...?
A simțit leul pe-aproape.
L-ai zgândărit, el te-a mușcat un pic.