Doi copii galbeni bat mingea în parcare. Mașinile se feresc la fiecare șut. Doar mîțele ascunse printre roți tresar și miaună. La geamuri bătrînii privesc agitația, scuipă în sîn, unii înjură. Impasibili, copiii galbeni lovesc mingea și țipă cu putere. Doi copii roșii se alătură copiilor galbeni. Babele ies la geamuri, înlocuiesc moșii saturați de atmosferă albastră. Babele nu au dinți, molfăie cuvintele cu greutatea plumbului ce îl purtau în măsele.
În partea dreaptă a parcării, în locul plin cu verdeață, crește un copac negru, cu frunze arămii. El crește cu o viteză de neimaginat, bătrînele nu își abat ochii de la copacul acela. El pare un făt-frumos, își ridică fruntea încrețită și cîntă melodii de dor și de țară, peste gardul viu cu flori albe. Majoretele dansează pe o melodie neauzită. Au fuste minuscule, albastre cu buline albe. Dansează pentru copiii galbeni și roșii, sfidînd sobrietatea copacului. Din cînd în cînd se urcă pe masa de beton, unde odinioară jucau șah tinerii.
Babele nu au fost majorete, ele aveau uniformă școlară, cu pătrățele albastre și albe. Costa numai o sută de lei, se găsea pe toate mărimile. Babele aveau cravată roșie, cu tricolor, le sclipoceau ochii privind feții-frumoși. Pe vremuri aveau dinți albi, sănătoși și cîteva plombe.

Copiii galbeni sunt strigați de la geam de către mama galbenă. „Nu venim” zic, bătînd mingea împreună cu copiii roșii. Mama galbenă iese cu o curea de piele, lovește copiii galbeni și babele aplaudă pe la geamuri. „Bine le face” zic babele, „bine ne face” zic copiii galbeni. Mamele roșii curg de la balcoane, înroșesc pereții gri ai blocurilor. Parcă arată mai frumos cartierul viu colorat. Roșul se încheagă spre negru, vine poliția și urcă în dubă doi copii roșii. În Spania tații copiilor roșii primesc vestea cea mare. Se fac galbeni la față, urcă în avion și se îndreaptă spre țară. Melodiile de dor și de jale curg peste aerul rarefiat al înălțimii, ele oxigenează creierele. Tații devin roșii, așa cum le stă bine, coboară cu picioarele pe pămînt și înjură superb. Copacul înverzește într-o clipă, babele își lasă dinții la vedere, într-un surîs al buzelor nepătate, moșii sar sprinteni din pat și ies afară să bată mingea. Copiii galbeni devin și mai galbeni, își strîng mamele de gît pînă ce iese roșul pereților pe asfalt, apoi încing hora cea mare.

Poliția dă cu spray peste tot, lacrimi adevărate și sentimentul cravatei roșii cu tricolor.
În parcare ultima limuzină stinge farurile, pisicile își reiau locul călduț și alăptează căței. Mîine e duminică, trageți perdeaua.