poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-14 | |
Iată dragilor ce se mai poate găsi pe net și anume părerea unui tînăr om de știință despre poeți și poezie în general:
„Ce spune un poet e fix zero din punct de vedere al cautarii adevarului. Caci un poet poate spune orice. Spune asa ca suna frumos, nu ca ar fi adevarat”.(sic!) Întrebarea care se pune în consecință e cît adevăr și cîtă prejudecată comun-nihilistă conține afirmația de mai sus? Pentru că adevărul – nu-i așa – nu e monopolul niciunei culturi darămite al vreunui subdomeniu al culturii cum e fizica sau literatura, să vedem mai întîi ce e real în cele afirmate: - Legea esențială a poeziei, a artei în general, e frumosul ca adevăr intuitiv. Poetul nu caută adevărul științific, nu explică și nu demonstrează matematic nimic. - Poezia, ca și religia și alte subramuri ale culturii, își bazează întreaga existență pe spirit și imaginație, pe autenticul simțămintelor umaniste în ceea ce privește lumea și viața, cu toată libertatea pe care o presupun aceste abordări asumată. - Nu tot ce e frumos e și adevărat. Există minciuni frumoase, erori superbe, falsuri minunate și așa mai departe. Uneori frumosul e doar un fard inspirat. Chiar cu pretenții de artă, ca în cazul kitch-ului. Așa. Și acum să vedem ce e fals în afirmația tînărului științific: - Greșeală gramaticală: nu „zero din punct de vedere al cautarii” ci totuși corect se spune “zero din punctul de vedere al căutării”. Dar să trecem peste acest “fals în acte publice” cum l-ar defini poetul. Deși lipsa diacriticelor în acest text duce la construcții hilare cum ar fi și “Caci un poet”. Uneori aceste greșeli minore spun multe. Normal că despre chestii mărunte... - Luată în ansamblu afirmația se vrea realistă și expeditivă. O definiție tăioasă care culpabilizează la grămadă “specia înapoiată” a poeților. O aroganță puerilo-științifică, pretins superioară lui “fix zero”, acest frumos neadevărat, acest bau-bau zăpăcit și cretin. - Prejudecata comună a mediilor științifice relativ la artă e aceeași: prea multă libertate de exprimare și adevăr denaturat ca să mai crezi ceva din neseriozitățile "acestor măscărici". - Afirmație fără argumente, științifice sau nu, bazată doar pe vorbe de clacă și cel mult pe o pură deformație profesională. Nu există adevăr definitiv în nocio știință în nicio literatură sau religie. Totul curge și e relativ. La o ultimă analiză e doar o punere de acord cu imposibilul. Bun. Voi ce părere aveți?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate