mama curățase geamurile ieri
nu văzusem până atunci
vopseaua scorojită de pe tocuri
cireșul din fața geamului, părea
că nu a fost așa niciodată
scoarța ușor crăpată pare mai viguroasă
susține trupul zvelt
mugurii plezniră lăsând privirii flori rozalii
un parfum plăcut îmi irigă simțurile olfactive
inspir adânc cât pentru toate expirațiile
expulzate fără rost până atunci
o liniște plăcută
(aidoma mângâierii bunicii când aveam câțiva anișori)
susură în vene făcând inima să pulseze

ușor ușor prind aripi
aș zbura din floare'n floare
să polenizez lumea

ramurile se apleacă mai tare astăzi peste geam
întind mâinile pentru a îmbrățișa
acest tablou
necurățat până ieri