zilele mele de spaimă (și n-au fost multe la număr)
se zugrăveau în ceaunul cel mare al Bunei
cercetat mereu cu mare atenție
de mâinile-i de fermecătoare.
să stai lângă mine să vezi, că ceea ce fac eu vei face și tu
și prin ochi îmi intrau toate tainele mustinde
iar din gura zăvorâtă picurau stropi de adevăr uitat
îi eram umbră și era zeiță.
cu pași iuți adânciți sub negrul regal
dezlega apele fântânii și-ndestula gura ceaunului de trei ori:
în numele celor ce-au fost, ce sunt și-a celor ce vor fi
limpezind cerurile cu priviri curioase.
pirostriile se-nfig rădăcină
și strâng vreasurile sub burta hulpava a ceaunului
iar iasca vine și răstoarnă toate previziunile
revărsând limbi de foc în carnea lemnului.
pașii iuți, nestăviliți, poartă boarea palmelor răscolind trupul împuținat al verdelui
iar degetele cioc culeg din pat de vise gogoși dolofane, aurii
și ciurul se umple o dată, a doua oară și a treia oară
mâinile cufundă visele de-nălțare în taina botezului
și rășchitoarea pentru deprindere,
și-așteaptă.
focul linge burta neagră
apa sfârâie-a trezvie
desfăcând cusături de aur firave
gogoșile pipăie cu șovăială calea pierdutelor
bătând apa cu aripi de mătase.
ochii mei își varsă toată mirarea
iar tăcerea îmi șoptește: nu-i timpul, nu-i timpul...
și Buna așteaptă căci timpul ei nu a venit
și rășchitoarea aștepta iar apa boscorodea
„și brațele freamătă a îndurare, când focu-i stihie și-arsura prea mare...”
rășchitoarea se afundă, capul bunelor speranțe
și-n mișcarea-i rotitoare strânge zeci și zeci de brațe
timpul fără șovăire se adună pe mosor
iar gogoașa-și cerne firul scuturată ca un nor
vis de aur, fir subțire
moartea ca transfigurare
viață nouă își găsește din războaie în marame...
de fiecare dată când ceaunul simțitelor dă în clocot
ideile se desprind în cuvinte
și cuvintele se-adună
se-agață, rupând firul poveștilor
și innodându-se iar și iar
așteaptă suveica să le treacă prin urzeala vorbelor
și spata să le bată ușurel, să le-adune
precum cloșca puii:
din cuvinte țes poveste, firul înainte este
versu-n rime adâncește și alt vers din sine crește
am luat gogoașa mea și-am țesut povestea-așa...