Văd că nu place lumii
Vulgaritatea trandafirilor conștiinței mele,
Așa că o voi păstra în haosul din mine,
Un haos nepătruns de nimeni.
Am înțeles de ce-mi spuneau bătrânii
Că sămânța binelui prinde greu rădăcini
Dar aduce rod folositor,
Și că sămânța răului prinde rădăcini mult mai repede,
Fără să aducă rod de-adăugat la bunăstare.

Omenirea va-ncerca mereu
Să-nlăture sămânța răului.
Rodul seminței răului
Nu este folositor nimănui.
Răul va naște doar răutate.

Nu e nevoie de ajutor.
M-am hotărât.
Răutatea mea nu trebuie semănată.
Când va ieși la suprafață
Va fi stârpită ca buruiana,
Ca oricare altă vietate dăunătoare.
De-acum înainte voi trece la
Altoirea trandafirilor cărnii mele,
Pentru ca ei să-mi facă florile
Pe ramuri fără spini.

Voi continua să sper
Că toți trandafirii,
După ce-au fost transformați
În conștiința mea prin altoire,
Chiar de se vor sălbătici cândva,
Vor vegeta veșnic.
Nu se va mai pierde
Niciun strop de sânge...