Toată temelia credinței noastre strămoșești stă în a crede. (Crede și nu cerceta”zice Domnul).

Fără îndoială că Cel ce s-a răstignit pe Cruce și, a și murit pe EA, între cei doi tâlhari, a fost FIUL lui Dumnezeu, MESIA, care tradus se numește Mântuitorul lumii.

Știm că s-a născut într-o peșteră săracă, în frig, umilință, smerenie ca să arate lumii și cu cuvântul dar și cu fapta, că El este Cel din Începuturi (Izbăvitorul) și vine să împace omenirea cu Tatăl Ceresc.

Astăzi îl vedem intrând în Ierusalim ca Împărat biruitor, călare pe un asin (sălbatic). Vine să se facă cunoscut poporului Său, cu cuvintele : « Nu te teme Fica Sionului, că iată, Împăratul tău vine la tine, blând șezând pe mânzul asinei » Poporul Său dar mai ales copiii îl întâmpină cu stâlpări de finic în mâini, strigând : « Osana Fiul lui Dumnezeu ! » (Osana, însemnând ,Slavă Þie Doamne !)

Și noi astăzi L-am întâmpinat cu salcie, iar de la Slujba de azi am plecat fiecare acasă cu un fir de salcie în mână. Dar L-am întâmpinat și în Ierusalimul inimilor noastre cu « Osana Fiul lui David, Osana Celor de Sus !»

De ce « Fir de salvie ? » Cine i-a inspirat pe părinții noștri ? Oare au luat o crenguță la nimereală, numai ca să-L întâmpine și ei pe Iisus, cu o rămurică în mână ?

Nu Inspirația a fost de la DUHUL SFANT, aceasta, binecuvântată de Dumnezeu, rămâne de o mare întrebuințare omului.

Coaja ei uscată, (o linguriță la o ceașcă de ceai), desinfectează, suprimă durerea și ține loc de aspirină, fără contraindicații. (nu folosiți că ar însamna să falimentați Farmaciile). Se mai limpezește părul după bae, ca să nu albească prea repede, se spală și rănile exterioare cu un tampon desinfectat.

Astăzi, Dumnezeu, a binecuvântat toate FLORILE din lume si le-a dat atribuții la fiecare spre tămăduirea noastră, dar cine nu crede în Dumnezeu și Harul Său , nici nu se vindecă.


FLORILE DOMNULUI

Doamne, Iisuse Hristoase

Tu mergând prin zări frumoase

Ca o lună veșnic plină

Încărcată de lumină

Și cu Maica Ta împreună,

Pe unde treceai

Tatălui, Tu Te rugai

Livezile pline de pomi, rodeau.

Câmpiile pline de flori, înfloreau

Prin văi și pe cărare

Rugăciuni punea-I în fiecare floare

Că fiecare floare, vindecă o rană.

Trec printre ele"Îngerii

Și Maria cu Harul"

Natura binecuvântează

Văzduhul îl parfumează.

Roua dimineții le udă

Cu dragoste le inundă

Maica noastră cea plăcută.

Câmpia plină de floare

Toate se deschid de dimineața până seara.

Mor toate toamna și înfloresc iar primăvara.

Cuvintele Tale Iisuse, stau pe petale

Iubiți florile Domnului.

Și roadele pomului

Sunt tot florile Domnului.

În fiecare floare e o sărutare

Și o bucurie ce aduce omului, tămăduire

Din albastru ochilor Tăi Mântuitorule

Au prins florile, culorile.

Peste ele Cerul Sfânt

Și Tatăl blând

Din cer le privește

Și pe toate,

Lumii întregi le dăruiește.