Nu trecuse mult de când ne cunoscusem,
Eram nerăbdător să te-ntâlnesc din nou
Pe-aleea cu trandafirii de-abia-nfloriți,
Cu inima bătând ca aceea a unui turturel
Prins de mâinile unui copil nu prea cuminte.

Fără semafoare se-ntretăiau
Esențele lui florar.
Mă-mbătasem de-a binelea pân’ la venirea ta.
Am rămas fără cuvinte la popasul tău.
Într-un târziu ne-am luat încetișor în brațe.

Departe, soarele cobora de pe cer
Să-mi vină în ajutor timidității.
Eu căutam de zor cuvinte de dragoste
În traista dezordonată a vocabularului,
Oprindu-mă la cele viu colorate, cu parfum.

"Ce s-a-ntâmplat" - am ascultat cu-amară tristețe;
Simțeam aproape clipa despărțirii.
Te cuprindeam în brațe, înfiorat și cu-nfocare, tot mai mult,
De nu ai fi rostit cu vocea ta de zahăr:
Iubitule, mă doare!

Aveai piciorul drept înfășurat în gips, de-o vreme,
Și faptul l-ai ținut ascuns pân’ la-ntâlnire,
Apoi ai spus că vei pleca acas’ la mama ta, departe,
Că vei veni să reluăm iubirea de la început.
Eu mă-ncredeam în vorbele rostite de-al tău grai.

Ne-am sărutat...
Nu te-ai întors...
Nu te-am uitat.