poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-06 | |
Poetul Ovidiu, un mare amator al artei amorului, la 18 ani era un dandi care se plimba prin Orient, vizita Sicilia, Athena și Alexandria, admirând frumoasele vestale dar și femeile de pe stradă. După ce ā călătorit pe Nil și ā rămas uimit de piramidele faraonilor, s-ā întors în țară cu o enormă bogăție sufletească.
Roma pe timpul lui devenise splendidă, pe Palatin se ridicase faimoasa domus augusta și templul de marmură al lui Apolo, urmat de statuile Danaidelor. Se clădise mărețul Panteon, termele lui Agrippa, Porticul Octaviei și frumosul teatru al lui Marcellus. El frecventa adesea bazinul de apă al luptătorilor, teatrele, circurile, dar și localurile de noapte, reuniunile moderne, citind adesea din poezia lui erotică. În aceste împrejurări, probabil, s-ā îndrăgostit el de o femeie- totam cantata per urbem- adică cântată în toată Roma- ascunsă sub numele de Corina. Scria versuri pe un lectulus încărcat cu perne, seara în grădina sa, pe Via Sacra și Via Flaminia, grădină întinsă pe câteva coline pline cu flori. Spuneam că ā fost un dandi, prima căsătorie pentru el n-ā rezistat, îi fugeau ochii după frumoasele Romei, ā dat greși și cu ā doua și cu ā treia căsătorie. Dar i-ā rămas fidelă fiica sa, Perilla, care sub supravegherea lui ā cultivat tot artele. Operele lui în care ā cântat dragostea, ,, Ars amatoria” și ,,Ars amandi” sunt un fel de istorie spirituală ā dragostei unui păgân care ā văzut în femeie cel mai grațios animal. El ā dat lecții contemporanilor cum să aleagă și să cucerească o femeie, cum să păstreze iubirea și cum să se poarte femeia cu iubitul. Ā fost un expert al psihologiei feminine și un rafinat în estetica corporală și vestimentară. Spicuim câteva idei din opera lui. Femeile trebuie duse la plimbare- zice el- la teatru, la circ, discuțiile cu ele trebuie să poarte o notă elegantă, cu cuvinte alese, să se lase sfiala rustică la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. ,,Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ā născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ā atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat… Din păcate Împăratul August, un mare adept al vechilor virtuți republicane, descopere tocmai în familia lui desfâul la fiica lui, Iulia. După câteva căsătorii nu tocmai fericite Iulia, atrasă de poezia lui, dar și de farmecul lui fizic, ā căzut în brațele lui Ovidiu. Fiind prinsă, este exilată într-o localitate secretă și pe Ovidiu l-ā trimis sub excorta soldaților romani, însoțit de câțiva sclavi, la Pontul Euxin, unde știrile de cruzime din partea geților înfiorseră pe romani. ,,Ars amatoria” este interzisă ca operă corupătoare. De acum până la sfârșitul vieții, Ovidiu va trăi între barbari la marginea lumii romane. Acum scrie în grai get ,,Tristele” lui cu gândul la fericirea din Roma. Ion Ionescu-Bucovu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate