Te iubesc așa cum aș fi vrut să fii... poate că te iubesc și așa cum esti deși mă întreb dacă mint sau dacă neadevărul șoptit demonic este idealul... oare?

În multe toate imagini, simțiri, emoții și în infinite trăiri, în gânduri despre toate, în peisaje aievea de aici și de aiurea, ea se oglidește complice în arhitecturi de vise...
Un puzzle, jucărie a vieții mele, mă face să privesc în urmă și să te pun pe tine în locurile în care ar fi trebuit să fii. Sunt potriviri și nepotriviri, sau nepotriviri și neputințe și fiecare umbră a încercării, fiecare monument al eșecului, fiecare capodoperă sentimentală s-a ruinat pe creanțe, lăsându-și trăsăturile înrădăcinate acolo, în spațiul meu vital.

Am fost mereu împreună, ne-am iubit perpetuu dar nu ne-am spus niciodată pe nume.

Cine ești tu de fapt? Ce nume porți?