Recunosc că îmi plac cel mai mult diminețile de vară. Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele e legata de asta. Nu știu câți ani aveam. Casa părinților mei arăta altfel decât atunci când eram la grădiniță, adică îmi amintesc că priveam printr-o fereastră în dreptul căreia s-a construit ulterior o altă cameră. Probabil, aveam în jur de trei ani. Eram cu bunica din partea tatălui, care avea un nume frumos, vechi și rar – Candachia. Ea mă îmbrăca, iar eu am întors capul spre fereastra aceea dinspre răsărit.
În fața privirii mi s-a dezvăluit, deodată, una dintre cele mai gradioase imagini din conștiința mea. Orizontul era aproape în întregime înghițit de o uriașă minge de foc. Cerul, abia se mai vedea. M-am simțit copleșită de admirație și de mirare, oarecum de teamă, dar mă linișteau rama de lemn a ferestrei și sticla geamului aflate între mine și acel ,,ceva’’, imens și misterios. Cred că am arătat cu degetul, am întrebat ce este și mi s-a spus, fiindcă e ca și cum, din acel moment, ,,Soarele’’ a început să existe pentru mine. Nu doar ca noțiune, ci ca și zeitate.

Recunosc că am trăit o adevărată dramă interioară când, în liceu fiind, am citit în revista ,,Stiință și tehnică’’ precum că va veni o zi în care Soarele se va stinge. Nu mâine, nu peste un an, nu în timpul existenței mele... nici măcar în cel al descendenților mei pe care (matematic vorbind) aș avea șansa de a-i cunoaște... ci peste mult mai mult timp. Singura persoană căreia i-am vorbit la vremea aceea despre această nouă mare îngrijorare și tristețe a mea, a fost colegul și prietenul meu din liceu. Capabil să mă înteleagă prin acea tainică putere, comuniune și complicitate a iubirilor adolescentine, capabil chiar să intuiască parametrii sensibili pe care ființa mea îi dăduse pe-atunci acelei informații, de ziua mea de naștere (care este vara, în iunie) mi-a dăruit o mică pictură înfățișând o tufă de liliac înflorită, pe spatele căreia a scris:
,, Eli, dimineți vor fi veșnic!’’

Și, ei... da, recunosc, ,,Eli’’ e numele pe care am fost strigată, întâia oară, ca femeie.