m-ai întrebat dacă aș scrie de tine
după ce ai venit în orașul meu și m-ai scos în oraș la o bere neagră


demult n-am mai ieșit la vînătoare de trenuri
așa cum făceam pe vremuri
peronul gării e acum un fel de walk of fame
toate femeile care au ajuns aici au propria stea
să nu le uit

ai fi ajuns dimineața sau noaptea
e singurul fel în care se ajunge la mine
adică în momentele cel mai importante
n-ai fi văzut cele patru sute de tancuri
de la intrarea-n oraș
cu tunurile ridicate un fel de a spune
ai grijă de băiatul acesta să nu care cumva
să-i faci rău
pentru fiecare femeie care-a plecat am închipuit scenarii americane
din pielea mea am făcut steag pe care l-am predat împăturit cu grijă
țara mea le este recunoscătoare pentru tot ce-au făcut pentru mine
peste oraș au răsunat 400 de salve
din mine-a rămas un biet gornist care cîntă
amazing grace

să presupunem că ai fi ajuns
te-ar fi speriat împușcăturile
n-ai fi știut că angajații primăriei alungă păsările din parc
ai fi crezut orbește că sînt feciori de lele nebună
care trag cu pușca-n lună
așa cum ți-am spus

am fi mers în piață la ruși să luăm țigări
am fi gătit împreună m-aș fi prostit fără jenă
doar să te amuz
aș fi acceptat un premiu în numele umanității
ți-aș fi șoptit ca dexter omlete du fromage

ți-aș fi povestit că pe șeful meu l-am botezat sauron
iar biroul său mordor(chiar acum cînd îți scriu mă întreabă
ce s-a ales de bătrîna care-a ajuns în spital după ce a băut
sodă caustică)
știu n-ar trebui să vorbesc despre asta mai bine spune-mi tu o poveste
despre cum desenai pe asfalt cînd erai mică
animăluțe pe care alesul tău
ar fi trebuit să le salveze
de la dispariție