Bucovina... Dealuri înalte, cu păduri revărsate anunțând munții. Și oamenii au aici vocația ascensionalității. Le privesc gesturile, le caut privirea - sunt dinamice și agere, hotărâte și demne, naturale și crispate în cutezanța lor.

Câmpuri pătate de oi. Cer pătat cu nori.

Lunca Moldovei scăldată în verdeață. Ochiuri de lumină în vârtejuri vegetale. Căsuțe solitare - bulgări de viață umană. În curgerea ei vaporoasă, învăluită ușor în ceață, apa devine translucidă și ireală, împrumutând efecte cromatice nebănuite, aproape eterice.

În cea mai mare parte a sa, relieful se ridică învingător între stânci și cer, între material și eteric. Pe alocuri, pădurile de fag cern lumina peste creștetele munților, rărindu-se treptat și făcând loc unei excrescențe a pietrei, unui conglomerat stâncos ce creează împresia începutului lumii - când mineralul își revarsă neverosimil, până la refuz, formele și masiva plinătate. Imagini cu cetăți de stâncă și fortărețe de păduri, într-un colorit aproape nefiresc de viu și iradiant. Magme și fluvii de piatră, ca într-un vulcan după erupție.

Uluitor acest peisaj cu verticalități îndrăznețe, sprijinite pe dealuri doamoale, încărcate de cireși sălbatici și răsfrânte în ape iuți, cu maluri revărsând nestemate multiforme și multicolore de flori!

Explozie de cromatic și de o misterioasă și captivantă densitate...

Tărâm cu toamne de vis, foșnind de pârg, solemne și cuceritoare; cu copaci înalți și grei de aurul frunzelor și de arama luminii; cu case din bârne, frumos văruite, ca într-o poveste cu pitici uriași, uitate parcă și pierdute printre denivelările formelor de relief.

Tărâm cu zăpezi albind de veșnicia așteptării; cu roci adormite sub cerul plumburiu, devenind el însuși rocă.

Tărâm cu primăveri înfiorate plăcut de imensitatea trecutului și prezentului geologic ce le împresoară, inițial nehotărâte și timide, apoi tot mai lșiniștite de zborul mlădios al lăstunilor și de covorașele de ghiocei ce sparg crusta rece a zăpezii.

Tărâm cu veri strălucitoare, fremătând de viață; cu stâne de oi urcat spre verdele crud al ierbii din apropierea văzduhului, proiectate spre cer ca într-o lume răsturnată printr-un reflex fenomenal de oglindă magică.

Tărâm al credinței cu mânăstiri ridicate de marii domnitori Moldavi în cele mai tulburente zile ale țării...