Copil fiind aveam și zece ani.
Ce fericit eram fără de bani!
Au sosit și cei douăzeci de ani,
ne sărutam voioși printre castani.
Dar au apărut cei treizeci de ani,
aveam soție, aveam și dușmani.
Am împlinit și patruzeci de ani
și-mi ziceau “nene” copii năzdrăvani.
Voi împlini și cei cincizeci de ani,
coboară drumul printre bolovani,
ca să ajung la cei șaizeci de ani,
iubit să fiu printre contemporani.
Dacă ajung la șaptezeci de ani,
voi uita c-au fost unii inumani.
Îi aștept și pe cei optzeci de ani.
Voi privi cu drag sânii dolofani.
Ce voi face la nouăzeci de ani?
Depăn amintiri printre țărani.
Dacă și cei o sută au sosit,
Eu pot să mor de-acuma liniștit.