caut muzica
între poli corzi acordate pe o frecvență greu de prins
trece prin soare și apoi mai departe spre sirius
inima e urechea potrivită

plutesc peste oceane și continente
aș vrea să-mi aud ochiul

zoom in
țevi de gheață verticale lipite unele de altele
pare naiul vântului

zoom in
în stânci gurile muntelui vocea e întunecată
pic pic pic aș putea să-mi închipui apa
laringele ciudat vibrând

rock de primăvară
cum sună oare forța intensificată cu fiece clipă
în subsolul împărăției prizonierii somnului rupându-și cătușele

mă doare lipsa ritmului liniștea ca o rupere de viață