poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-16 | |
astăzi sunt trist ultima dată când m-am bucurat oamenii mă ocoleau ca pe o mașină de gunoi te-am pierdut printre plopi nu mai știu luasem parcă o cetate sau o restanță dezbrăcat în kiltul bunicului tău am ieșit în stradă să cânt la cimpoi ești nebun strigai dar râdeai și băteai din palme ca o țâșnitoare în orașul ciulinilor învărtindu-te în jurul meu naturală ca un satelit în urma pașilor tăi invizibile fanfare de alămuri confetti etc pe contrasens trabanturile de carton ferindu-se de noi mârâind ca niște diavoli tasmanieni pe trotuar burghejii ferindu-se conițele cu pene de flamingo la pălărie ferindu-se ca de mașina de gunoi doamne ce frumos șopteau însă invidioase cred că pe tine ciupercuța mea cu rochiță roșie și buline albe dă-i în mă-sa de dilii înjurau căruțașii din ușa birtului și clienții frizeriilor cu spuma pe față cântam și râdeam suflam în foalele cimpoiului din toți rărunchii târziu s-a dat stingerea în cetățile de piatră apoi în cele de bronz în cele vegetale n-a mai rămas nimic de cucerit m-am pișat pe un gard viu m-am dus la culcare douăzeci de ani am dormit ca după orice beție când m-am trezit toate cetățile își demolaseră zidurile ciulini și salcâmi între ei un oraș stătea să se năruie cineva făcuse curat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate