poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-12 | |
ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule
la 40 parcă începi să trăiești într-o cartolină sepia se face seară iei gramofonul sub braț deschizi umbrela aterizezi pe lipscani ai vrea o rochie lungă cu trenă dantele manșete aurii o pălărie cu pene vreo 3 cai și-o trăsură de lux ai mai vrea o voaletă albastră și un portțigaret argintiu dar toate acestea desigur sunt la fel ca gramofonul în pâlnia căruia ai aruncat un buchet de flori de mult ofilite desuete sunt toate vetuste mucegăite cu miros de canal canal venețian îți spui fluierând a trecerea vremii tot privești peste umăr să-ți vezi prietenii dar ei sunt plecați de mult cu alte treburi cică într-o lume mai bună de unde nu s-a întors decât Unul să ne spună că e totul ok puteai și tu să te însoțești la drum cu alți călători mai tineri mai apți pentru viață mai sănătoși nu atât de boemi poate acum dacă tot privești peste umăr ai putea să vezi în urma ta cohorte de fluturi și milioane de felinare aprinse doar pentru tine ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule și poate doar vreun zepelin tembel să-și mai aducă aminte că am trecut pe marile bulevarde ale acestui oraș mult prea mic pentru noi precum trece uneori la întâmplare o rază de soare pe un nas de copil cât ai vrea să oprești nostalgia grețoasă care te face să semeni uneori cu o cântăreață îmbrăcată în negru cântând fals dar tare în mijlocul unei taverne cu poeți care se tot citesc între ei uneori vin seri precum seara de-acum când ai da totul la schimb pentru un gramofon nou un lipscani ca pe vremuri o țigară ieftină fumată pe o bordură lângă prietenii tăi cei bătrâni și boemi de demult sau poate nu e așa prin bucurești trec la pas cai sălbatici și negri unul dintre ei ești chiar tu se rotesc la nesfârșit cuvinte în versuri se fac jocuri se construiesc noi și noi catedrale din litere transparente se macină iubiri imposibile și mor în fiecare minut oameni care se nasc a doua zi să treci dintr-un secol în altul e un act de curaj să privești peste umăr un gest de tandrețe pe care îl faci cu o anume distincție vreau să spun că supraviețuirea printre cuvinte nu-i doar o artă e un buchet de flori de mult ofilite așezat în pâlnia aurie a gramofonului care a obosit să tot cânte ca mâine au să ne demoleze și pe noi dragule nu-ți fie frică doar am trecut la întâmplare precum o rază de soare pe un nas de copil zepelinele bucureștiului au să ne poarte o vreme cuvintele apoi vom sta pe o bordură la o țigară cu prietenii noștri boemi și bătrâni bordurile au să rămână oamenii au nevoie de ele ascultă acest text în lectura autoarei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate