poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-16 | |
Cu un zâmbet afișat ca-ntr-o poveste din basmele cu spiriduși, privesc afară cum ninge iar fulgii mari de nostalgie îi simt cum se întind peste perdeaua de ani. Omătul crește văzând cu ochii. Încă o iarnă se scurge-n clepsidra timpului, modificând non stop troianul. Larma aprinsă, glasuri zglobii și bulgari de nea împresoară întinderea albă. Nimeni nu ia în seamă acele mici care se-nfig în grumazul primului impuls ce-mi bântuie regretul clipelor copilului din mine. Imaginar zâmbetul îl transform într-un vacarm de glasuri ce râd, aclamând bucurie. Manifestarea spontană o resimt aidoma clipelor de atunci. O goliciune de griji și nevoi a zilei de mâine, se umple instantaneu de seriozitatea trăirii la maxim a clipei prezenta, o joacă cu bulgari de nea îmi circula prin sângele-ncins de pasiunea dorinței. Dezlănțuirea-mi cuprinde ființa gata de fapte mărețe. Sunt căpitanul cetei cu fesuri și ciucuri albaștri, grămădind bulgari de nea pe pontonul de sănii deasupra oglinzii de gheață. Pregătim strategia atacului mare cu dușmanii ce poartă pe cap fesuri și ciucuri grena. În alaiul piticilor răsună comenzile căpitanilor: la luptăăă!!! Avalanșa bulgărilor de zăpadă se năpustește asupra ambelor tabere îndârjite și îmbujorate de câte-o izbitură de “obuz” afânat, desfăcându-se într-o pulbere albă pe față și nasurile roșii încinse de frig dar și de imensa căldură a iubirii neasemuite și fantastice pentru zăpadă. Lupta e-n toi, vacarmul la fel, piticii descind pe rând la baza de aprovizionare. Zâmbetu-mi nostalgic, luminat de aducerea-aminte, brusc este curmat de “obuzul alb afânat” ce-mi izbește fereastra. Mă gândesc la piticul care și-a greșit ținta. Ar putea fi timorat gândind că tocmai a izbit fereastra unei bătrâne. Nu-și închipuia că tocmai m-a întrerupt când urma să-mi proclam titlul de căpitan învingător al piticilor cu fesuri albastre. Afară joaca și bucuria sunt în toi, ninge peste toți și peste case. Ninge și-n sufletul meu cu fulgi de nostalgie iar regretul nu este pentru ce am făcut atunci ci pentru că nu mai pot să fac acum.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate