poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-06 | |
O nouă forță a începutului, domeniul astral al dorințelor neîndeplinite. Sunt construiți pentru visare, pentru dorințe greu de îndeplinit, dar realitatea ne consumă treptat, iar în urma noastră nu rămâne decât o carcasă dezgolită de umanitate și de frumosul estetic. Ne găsim la mila celorlalți, la cheremul unor contopiri (neunitare) dintre compasiune și egoism. Suntem la limita proporțiilor dizolvate într-o succesiune de replici retorice. Da, uneori ne dorim mai mult, visăm mai mult, dar puțini reușesc să îndeplinească o miime din ce și-au propus: intervine frica de ceilalți, de închistare, de sete și foame inițiatică, dar totul revine atunci când realitatea consumă totul din noi și nu-l înlocuiește cu nimic. Da, realitatea este nihilistă, varianta perversă și mai puțin inspirată a lui Nietzsche...
Astăzi am coborât din vârful extazului pământean și am realizat că, fără unele rânduri pe care noi, cei blestemați întru epic și liric, le notăm pe oriunde apucăm, am fi la fel de morți ca omenirea aceasta seacă. Nu spun că nemurirea ne va fi oferită de cele câteva cuvinte notate în grabă undeva, doar că acest aspect ne va oferi un sâmbure de speranță printre miile de iluzii terestre. Vom exista... altfel, drept gânduri, revelații, reflecții, onomatopee elucubratică a aspectelor cotidiente. Eu asta consider a fi nemurire: corpul devine hrană pentru viermi, iar faptele noastre se pierd odată cu martorii și însemnările temporare. Ceea ce ne salvează e apelul la cultură, la oficiile domeniului înalt de la Iliada la scrierile lui Marquez sau Paler. Reprezentăm mântuirea generațiilor următoare (chiar și a celor prezente!), păstrătoare de informații goale, fără semnificații, lipsite de esența unei continuități reale... Astăzi am realizat că pașii noștri se pierd printre miliarde de alți pași, mai mult sau mai puțin semnificativi. Nimic nu mai contează de aici înainte: nici sărutul rece al unei iubite care nu va fi niciodată a ta, nici lacrima de bucurie a succesului, nici secundele intime care par a-ți oferi extazul, nici măcar stabilitatea financiară și familială. Doar realitatea gândurilor, confuze sau ireale, îți va fi oferit un loc printre astrele viitorului, asemenea eroilor și semizeilor Greciei antice. Doar atât, iar restul...asta va depinde de fiecare "nemuritor" în parte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate