nu l-am mai văzut de 19 zile timp suficient spun unii să-ți retragi
tentaculele privitului în gol din fereastra asta prea torace
întru foamea de întreg ce-ți roade toleranța la corpurile vii
(omor cu talpa gândaci din gândurile astea)
nu știu totul despre orbire știu că mi-am sigilat tegumentul
prin dezlipirea îmbrățișărilor noastre. e modul
meu de a prețui ce am avut privirile-mi curg înăuntru ca un țesut adeziv pe zidurile amintirilor tot mai erodate
pe toate părțile cubului stau cu spatele la voi cu fața către
animalul îngenuncheat din gâtu-mi prea subțire. dar ce spun eu?
nu l-am mai văzut de atâtea zile timp suficient să-mi produc anticorpi
îi deșert meticulos în groapa trezirii mele. fiecare
om are un mecanism de amorțire unii se uită la meci alții la telenovele unii în oglindă alții pe geam. eu te uit și uit.
peste un timp spun zodiacele pierderile sunt mediocre
* vor mai fi și alții care să se agațe cu mâinile cu sufletul lor de iederă
în gratiile-mi de singurătate
* vor mai fi și alții care să-mi plece așa din moft
din necesitate
sau de tot
e lucru de sine stătător. sângele meu va curge diform și în rănile altora.
nu l-am mai văzut de 19 zile. putea fi vorba la fel de bine de 91 de vieți
trupul mi-e cofraj pentru moarte. dnd. sunt în devenire.