Plec spre casă. Obosit. Lihnit. Îmi arunc scârbit geanta pe bancheta din spate. La fel haina. Cine o fi introdus regulamentul ăsta idiot. Să porți mereu costum la firmă. Cică dă bine la clienți. Pe naiba. Nu intră nici unul în costum. Mai ales pe toropeala asta. Ar trebui să bage și un regulament al clienților. Să vină numai în costum. Și firma noastră ar trebui să fie un restaurant exclusivist. Doar pe bază de costum. Ca să-și blestemele zilele cum fac eu. Mă rog. Aștept să treacă vreo douăzeci de mașini. Reușesc să plec de pe loc. Aerul condiționat e mai mult cald decât rece. S-a stricat. Face un zgomot infernal. Merg zece metri. Mă opresc la primul semafor. Văd că am de așteptat 84 de secunde. Apoi se restartează. Încă 84 de secunde. Dau drumul la radio. Se deschide pe un post religios. Nu cred că e o soluție. Nu cadrează cu blestemele din mintea mea. Către primar. Către oraș, către țară. Către ziua în care m-am născut. Se face verde. Nu mă grăbesc. Nu apuc să trec în prima tranșă. Pe linie continuă, din stânga, apare un bmw negru. În dreptul meu încetinește. Geamul fumuriu se lasă în jos. Șoferul îmi arată degetul mijlociu și zboară înainte. Trece pe galben. Cred că nu mi se adresa. Poate vorbea cu ăla de stătea în dreapta. Instinctual, m-am aplecat spre torpedou. Am acolo pistolul. În portieră am o bâtă și un cuțit de vânătoare. Ca accesorii de trafic. Doar sunt în junglă. Nu am intenția să le folosesc. Le țin așa, just in case. Îmi vine în sfârșit rândul să trec de semafor. Nu mă grăbesc. Nu am de ce. Dar mă enervează ăla din fața mea care merge ca melcul. Pe portbagaj are un semn ce seamănă cu un pește. Contur de pește. O fi adventist. Îmi spuse un prieten că ăștia schimbă sângele între ei. Nu am pe unde să-l depășesc. Îmi frânează brusc în față. Fără motiv. Coboară, deschide portiera din dreapta și o dă jos pe tipă. Mai mult forțat. Se urcă și demarează. Ei, uite că avea motiv. Tipa rămâne în mijlocul străzii. Dezorientată. Nervoasă. Opresc la supremarket. Cozi interminabile. Îmi cumpăr un esspreso. Al șaselea pe astăzi. Plec. Ajung în fața blocului. Locul de parcare ocupat de un microbuz. Parchez la trei străzi distanță. Merg jumătate de oră pe jos. Intru un bloc. Apăs 9 la lift. Nu am citit că scrie defect. Îmi spune un vecin. Urc pe scări. Deschid ușa. Un zgomot asurzitor. Vecinul își renovează apartamentul. Intru în baie să fac un duș. Apa caldă nu curge. Fac duș cu apă rece. Iau imediat un fervex. Trebuie să mă întorc la firmă. Un client important mă așteaptă. Văd că sunt omul bun la toate. Așa sună vocea șefului. Eu zic că sunt prost la toate. Cred că rămân la firmă până mâine. E mai odihnitor.