Zilele astea de caniculă mă termină. Și am atâtea de făcut. Uite, trebuie să iau ardei. Nu pot aștepta până diseară. Că se ofilesc. Și rămân numai ciurucuri. Nu mă interesează ce zic copiii. Că îmi cumpără ei. Pe naiba. Dacă aștept eu la mâna lor. Se anunță căldură mare. Și am mari probleme cu inima. Am nevoie de ardei. Că ce nevoie. Am și gata. Dacă am zis că am înseamnă că am. Copiii ăștia. Ce generație. Cum or fi făcând ăștia copii…ar trebui să le interzică prin lege. Nu-s buni de nimic. Eu când eram de vârsta lor, se baza tata pe mine. Îi las în plata Domnului. Ia să văd..mi-am luat sacoșa. Ochelarii. Văd fără ei. Port doar de-aproape. Niște mărunți. Doar pentru ardei. Mobil. Mi-au luat copii ăștia. Ce să fac cu el. Nici nu se aude. Cheia. S-a cam rupt șiretul. Să nu uit să pun altul. Când mă întorc. E cald tare. Și asfaltul se cam topește. S-o iau nițel pe la umbră. Și boscheții ăia s-au ofilit. Secetă mare. N-am mai văzut așa de 80 de ani. Din copilărie. Totuși, cald mai e. Dar mie nu-mi face rău. Mai mult se vaită copiii ăștia de căldură. Niște papă-lapte. Ufff. Ia să intru eu aici. Zic că vreau să văd de pensie. Ãștia la bancă au mereu un bidon cu apă. De aia faină. Scumpă. Cu pahar de unică folosință. Nu știu cum se folosește. Îl rog pe băiatul ăla de la ușă. E amabil. Cred că s-a prins că nu vreau pensia. Se uită cam dubios la mine. La cec mă tratau parcă altfel. Să trag aer adânc. Așa. Hai. Că nu mai e mult. Parcă se face ceață. Parcă nu mai văd bine. Ce e cu tubul ăsta? De unde se aude piuitul? De ce e fiu-miu lângă mine? Unde-s ardeii? Nu văd ardeii. Cineva mi-a furat ardeii. Acuma iar o să-mi țină predică. Că e cald. Că n-am voie afară. Că o să mor. Prostii. Ei de ce nu stau în casă. Să plec de aici. Îi dezmoștenesc. M-am hotărât. Și mi-au furat și ardeii. Că le e silă să se ducă în piață.