poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-06 | |
Privesc pe geam:o mama trece cu copilul ei,un barbat trece cu masina,o tanara merge grabita.
Da. Viata merge inainte.Pare nedrept,dar e adevarat.Cand vezi ca soarele continua sa straluceasca,pasarile continua sa zboare,copii continua sa se joace,oamenii continua sa rada,ti se pare intr-un fel nedrept... Cu toate ca par egoista,simt ca cei care rad,zambesc,sunt fericiti,ma sfideaza. Parca mi-o spun in fata:"vezi cat de inconstienta ai putut fi?Sa astepti care nu a venit si nu o sa vina niciodata? Viata ta s-a limitat la amintiri,ai trait in trecut!" Da,recunosc!Am lasat clipele sa treaca pe langa mine,nestiind sa ma bucur de ele asa cum merita...Viata mea s-a limitat la rememorarea trecutului... Tristetea si melancolia mi-au devenit sentimente mult prea cunoscute,facand din mine jucaria lor... Lacrimile au luat locul zambetelor,suspinele au luat locul rasetelor,singurataea a luat locul placerii de a ma afla langa prietenii mei...M-am marginalizat de tot ce inseamna "viata",de micile distractii cotidiene,de adevaratii mei prieteni ,m-am marginalizat pana si de fericire..Acest sentiment mi-a devenit strain...Singurul lucru care imi facea placere era sa imi amintesc clipele care in acel moment mi se pareau cu adevarat importante si sa plang...Toate astea pana cand am realizat adevarul...Crudul Adevar...Mi-am dat seama ca nu are rost sa plang...Pana la urma ,trecutul are farmecul lui,iar amintirile care imi erau atat de dragi nu erau decat niste iluzii...niste monstrii costumati in zane... Acum,dupa aceasta dureroasa transformare a mea,dupa ce mi-am dat seama cat de multe am ratat in obsesia mea de a contempla trecutul,mi-am dat seama ca viata merita traita,ca orice sfarsit e un nou inceput...De acum inainte ,nu o sa mai las nimic sa ma distraga de la scopul meu:acela de a TRAI! Sa nu iti fie frica de moarte,ci de viata netraiata...Viata mea ma asteapta.. Usa sufletului meu se deschide,pentru a face loc unor noi sentimente... ......o sa imi deschid aripile si o sa zbor pe cercul albastru al viitorului meu...exact ca un pheonix renascut din cenusa...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate