E nuntă în cartier. Mamă, mie îmi place nunțile ceva de-nnebunesc. E meserie nunta. Nu contează a cui este. Că e a lu văru, că e a lu un preten, a lu un preten de-al pretenului, că e la fosta mea gagică, că e a lu maică-sa divorțată pe când avea avea 25 de ani. Ce vreau să spun e că nu contează. Îmi place la nuntă și gata. Îmi place, cum să zic io, așa, atmosfera de nuntă. Atmosfera de nuntă e specială, e chiar ireală. Că io mereu trăiesc cu chestia aia în cap. Că nunta și moartea e fenomene cosmice. Na, astăzi vroiam să zac liniștit în fața televizorului meu cu diagonală mare, să moară săracii de ciudă când vin în vizită la mine. Și eu, când ei se miră, să fac pe modestu. Să le zic că sunt și altele mai mari. Cu toate că nu iegzistă, că mam informat. Când deodată, pă nepusă masă (și îmi era foame de aș fi mâncat trei purcei mistreți cu tot cu vânător), voci de acordeon de la blocu de vizaviz. Nu știu cine se mărită. Poate că mireasa, că cântă iați mireasă ziua bună. De aia zic că o fi la mireasă acasă. N-am înțeles io niciodată de ce cântă iati mireasă ziua bună când e seară de acuma. Așa o fi versurile. Inadaptabile. Mai desuete. Mă îmbrac iute, adică îmi iau șlapii-n picioare și fug și io. Nus invitat la nuntă, dar aici pot să mă duc. Că cică poartă noroc la nuni. Vroiam să înșfac și o sticlă de vin sau măcar una de bere, dar dau ăia acolo că nor fi zgărciți chiar azi. În clipa a doua sunt lângă lăutar, mâncaiaș eu aripioara lui de la nas. Și-i dăm amândoi cu muzici de calitate pă doo tonuri. Cineva îmi dă 500 de mii și-mi spune bag-o bă pă aia cu nimica io îți cer. Care dracu o fi asta. Noroc cu colegul meu dă la acordeon. Se mai aude un răcnet bagăăăăă țiganeeeeeeee. Cred că numi spune mie, că mie la nuntă, după 3 noaptea sau dimineața îmi place să sparg niște mecle. Așa ca să aducă noroc. Unii sparg pa’are sau farfurii io sparg mecle. Da acu e prea devreme zic. Coboară mirele. Cam fraer după moaca care io recunosc de undeva. Îi spune la lăutar așa frate. Înseamnă că e frați. Deci lăutaru muncește la nunta lu fracsu. Mirele e blond și ăsta brunet cu totu. Parcă nu seamănă. Or fi din mame diferite. Curios din fire mă duc să văd cum ie în casă. Veselie mare pișcoturi vin prăjituri din țiplă. Meserie. Înfulec și plec cu doo pa’are. Nu înainte săl pup pe socru mic. Și el mă pupă șimi mulțumește că am venit. Îi spun că lasă nui nimic, noi să fim fericiți. Io de fapt vreau să văd mireasa. O zăresc dintr-o mare de femei grase pline de fixativ și sclipici. Parcă gloss am citit că e pă buze. Lumea începe să coboare. Tre să cobor repede să organizez jos. Mă lovesc de balustradă mă calcă unu cu pantof cu vârf ascuțit pă unghia mare. O altă moacă de spart. Vezi bă țărane pă unde calci okei? Trec peste amănunte. Jos e momentu meu. Horă cu țipete. Are cinste soacra mare areeeeeeeee. Are cinste socru mareeeeeee areeeeeeeeee. Cu toate că pă ăștia io nu i-am văzut la mireasă. Nașa – că am văzut io că e nașă după floarea mare sclipitoare dă-n pept –urlă iuuuuuuuuuuuuuu. Rămân fără auz pă moment. Ne dăm mâinile și ne învârtim din ce în ce mai repede. Șlapii mă încomodează îi arunc în sus. Nașa mai țipă odata acompaniată de fluieratu lu nașu cred. Ezact în capu meu. Mireasa se împiedică și cade. Sau a călcato unu pe rochie. Râde ca proasta. E de bine. Se aude cineva care strigă bă gata! Masa și dansu începând cu ora noo la pelicanu vă așteptăm. S-a spart gașca.
Mă uite asta nu-mi place mie. Că e și ceva ce nu-mi place la nunți. Unu, că te invită prea tărziu. Poate mă duceam dar nu mai are timp nevastămea să se mai coafeze. Dacă ar fi spus și ăla mai devreme nui bai că mă duceam. Doar e vecinu de vizaviz. Făceam pă dracun patru și mă duceam. Dar acuma sper să mănțeleagă. Doi, mă inervează că nunta nu e de gen masculin că ios misogin și asta mă scoate din minți. Nu căs misogin că nunta se termină în a.
Ce rău îmi pare că nu mă duc dar să se învețe minte. Tre săi mai dea cineva și niște lecții la țăranii ăștia. Stau și mă uit la meci. Se vede bine la diagonala asta. Mai bine mai loam niște pișcoturi.