Nu mai citesc cărți de mult. Nu mai cumpăr nici una. Știți la ce mă refer. La cartea aia cartonată, cu filele fine, cu miros specific. Nu-mi mai ud degetul cu salivă să răsfoiesc paginile vreunui volum. Google e viața mea. Mă trezesc pe google, mă culc pe google. Fac sport pe google, mă plimb pe google, iubesc pe google. Chiar mănânc pe google. Prin vinele mele curge sânge cu aromă de google. Camera mea e aproape goală. Un pat, un dulap, un birou și un scaun. Un laptop, zeci de cabluri, modem. Degetele au încrustate taste de calculator. La ce bune sute de volume pe zeci de metri pătrați. Totul e concentrat într-un abonament la internet. Esența stă într-o conexiune. Când mă gândesc că oamenii încrustau semne pe pereții peșterilor, pe pietre funerare, papirusuri sau pergamente mă pufnește râsul. Eu am acum lumea întreagă, de la origini până în viitorul cel mai îndepărtat, codificată în enciclopedii virtuale. Evident, pe google. Vrea să știu cine a fost Kant, dau o căutare pe google. Vreau să citesc o poezie de Rimbaud, evident, găsesc tot acolo. O monografie despre Dali, pe același motor de căutare. Ia te uită! Asta spune totul. Motor de căutare. Google e motorul căutării de orice fel. E motorul meu de zi cu zi. Aici îmi aflu toate răspunsurile la întrebările cele mai stupide. Sau scrutătoare. Și nu mă pot abține să nu mă uit cu ironie la cei ce se încăpățânează să publice. Îmi spune cineva că oamenii au murit pentru cărți. Sau că au salvat manuscrise cu prețul libertății lor. Google îi face inutili și frivoli. Ce timpuri să fi fost ălea când se cumpărau cărți pe sub mână, la schimb cu vin sau alimente. Ei bine, uite că nu mai este nici o diferență între timpurile în care cartea era prohibită și acum. Google face cartea desuetă și anacronică. Că n-o să fiu mereu ca bunicul, să car un braț de cărți să aflu o idee. Să fiu nevoit să trec în revistă o sută de autori să aflu ce mă interesează. Google e la obiect. E la o tastă distanță. Tata adunase o cameră de cărți. Mi-a zis că a cheltuit o avere. Eu le-am aruncat pe toate. Nu am timp de pierdut. Mie-mi trebuie informația acum. Prompt. Aș concedia cu zâmbetul pe buze toți bibliotecarii. La fel, aș închide editurile. Dacă cineva vrea un roman, eu i-l dau pe un stick de 2 mega. Ai romanul în portofel. Unde mai pui economia financiară. Ai citit, ai șters. Stick-ul se refolosește. Dacă vreau neapărat, mai stochez ceva pe hard. Sau pe dvd. Am o enciclopedie pe un colț de etajeră. Google e, în cele din urmă, Dumnezeu. Le știe pe toate. Le conduce pe toate. De pildă, un prieten și-a terminat lucrarea de doctorat într-o seară, plictisit. Pe google. Ei da, google ar trebui să fie singura materie de predat la școală. În cele din urmă, cartea nu mai e nici măcar o fiță. E un obiect vintage într-o lume de pixeli.