ceva pare să se schimbe... el nu mai poartă cravată, istoria ochilor lui licăre aproape de fruntea mea, iar buzele noastre prind contur de rândunele. vom învăța zborul fericirii, șoapta inimii, acel tâlc ce sună a secundă plesnind de dor, acea unduire a vieții care își predă firescul. șlefuiți de singurătate și dorință, vom tricota violet marginea înserării, regăsindu-ne mai frumoși cu un poem, mai liberi cu un gând de avânt...

15 octombrie 2009, 16:39