în ultima vreme când ma gândesc la tine
îmi trece prin inima așa o umbră
ca o pisică neagră
și-mi fac cruce cu limba
până dispare

și-mi amintesc mereu de-o viitoare nuntă
noi miri desculți sărind peste băltoace
un copac desfrunzit locuit de un stol de păsări albe
și lăutarii rămași în mijlocul drumului
cântându-ne jelindu-ne
și ploaia
și noi tot mai departe
niciunde
nicăieri
si totuși
atât de aici