poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | |
Cititorul, versat sau lipsit de experiență, prinde în mâini o carte. Grăbit, ar vrea să o citească foarte repede. În câteva minute, sau chiar mai repede, visează să fie fascinat, rănit și vindecat pentru a putea merge mai departe. Cartea este însă mult prea mare pentru a fi parcursă cu o viteză iluzorie. De aceea, toată acțiunea, fascinația și miracolul ei, ar trebui cuprinse în câteva pagini. Dar cine are timp să citească câteva pagini? Când timpul moare de presiunea care se face asupra lui, nu poți pierde din el nicio clipă. Și atunci, câteva pagini, o, este mult prea mult!
Poate acțiunea asta fascinantă ar putea fi mai scurtă, concentrată în câteva rânduri, într-o propoziție sau chiar două. Dar chiar și pentru o simplă propoziție ar fi prea mult timpul pierdut, deși, trupul cititorului, cum nu ar avea nevoie de fascinația aceea, de minunea de trăire de care nu a avut parte demult? Dar de unde atâta timp, de unde atâta perfecțiune încât să poți rupe din timpul tău prețios acea neprețuită secundă? Poate o fracțiune sau două din ea, da. Dacă nu ar avea cartea aceea teribilă, irezistibilă, mai mult decât un rând. Un singur rând, atunci cu siguranță ai putea-o citi. Dar cine să o scrie? Cine poate include toată frumusețea lumii într-o singură propoziție? Și dacă mai pui că pentru o singură propoziție ai pierdut atâta timp deschizând și închizând cartea, oare ți-ar mai merita s-o citești? Te gândești și pui la socoteală faptul că la sfârșitul existenței ai putea aduna clipele pierdute deschizând și închizând cărți și le-ai putea folosi prelungindu-ți viața cu ele și atunci, de ce să nu trăiești în plus? Sigur, o soluție ar fi totuși să rezolvi problema cititului. Una singură, dar ține de scriitor. Să scrii cărți care să conțină un singur cuvânt. În care să exprimi totul; fascinație, teamă, iubire și moarte. Toate într-o singură expresie. Eu am căutat douăsprezece luni expresia potrivită. Am luat rând pe rând, substantive, verbe, adjective, adverbe, dar n-am făcut față. Un singur cuvânt însă ține locul la toate: DUMNEZEU.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate