*
livresc, livresc domnule! încă puțin și ajungi în „de viris illustribus”, alături de Buzzati, Chesterton, Kafka, Melville ori Borges: drumul cel mai scurt dintre două puncte este dreapta – așa spun ei, numai că nu spun care dintre cele două puncte este începutul și care-i sfârșitul, care-i binele și care-i răul, încât ești tentat să zici că te-au plasat în plină indecență opțională.

**
mai mereu trebuie să desenăm câte o curbă spunând: asta e calea cea bună, astălaltă nu e bună, sau viceversa! uneori, chiar non-opțional, adică pe bâjbâitelea.

da, da: nici în lentile nu te mai poți încrede ... pentru că deformează și adevărul și falsul.

***
„nici călare nici pe jos, nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici pe drum, nici pe-alăturea” trebuie că este ilustrarea inocenței opționale ...