credeam ca viata unei femei abia incepe in pragul varstei de 30 de ani.asa credeam...pana cand intr-o zi frumoasa de primavara ,in cateva minute viata mi s-a derulat inaintea ochilor si am inteles ca pentru mine e altfel.tot timpul am fost altfel.un pic ciudata ,cautand sa ating perfectiunea in tot ce ma inconjoara ,in oamenii pe care i-am avut alaturi,in mine....toate se fac la timpul lor,e adevarat insa nimeni nu mi-a spus ce e de facut cand te trezesti intr-o zi si descoperi ca nimic nu mai are sens pentru tine si ca timpul tau nu e la fel cu al celorlalti?ce sa faci mai intai?ce are prioritate in viata asta?am incercat sa ma adun si sa imi fac ordine in ganduri si in viata.si mi-am facut ,pana am ramas doar eu cu mine.am fost furioasa pe mine ,pe lume ,pe DUMNEZEU!mereu ne intrebam de ce ni se intampla noua....cred ca e inevitabil....m-am hotarat sa vorbesc,sa ies din tacerea ce ma macina.o discutie cu DUMNEZEU m-am gandit ca o sa imi dea unele raspunsuri.ajunsa acolo nu am cerut nimic,decat putere sa inteleg ,sa pot merge mai departe....am plecat fara sa astept raspuns....e prea departe cerul si prea multi oameni isi asteapta randul...asa ca am plecat....sperand....noptile mele albe au iubit poezia si m-au gasit nenumarate dimineti cu genele inmuiate in lacrimi.viata isi urmeaza cursul ,pentru fiecare dintre noi ,pentru mine insa...nu imi mai doream nimic pentru mine si sufletul meu ....insa cineva acolo sus ma iubeste....si te-a adus in viata mea pe tine...dulce strain ...mi-ai inseninat diminetile ,mi-ai umplut noptile de dragoste iar eu ...sau ceea ce a mai ramas din mine am pus in tine toata dragostea si increderea pe care as fi daruit-o intr-o viata....pt ca timpul meu e scurt....astept o dimineata senina sa merg sa multumesc pentru puterea ce imi dai si pentru ca DUMNEZEUL meu mi-a ascultat ruga!am trait cu tine atatea intr-un timp atat de scurt incat sant sigura ca daca as fi avut o VIATA inainte tu ai fi fost ACELA!!!!!multumesc.....