poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-15 | |
-de ce ma aflam in nicaieri?cautam sa vad ceva,sa am habar ce m-a adus acolo.
-o voce imi zice sa nu mai intorc privirea in cautarea iluzoriului ci sa inchid ochii si sa ating forta intunericului. -am intrebat vocea cum a reusit sa ma gaseasca in nicaieri. -ea mi-a raspuns ca e vocea mea cand inchid ochii si ca ea raspunde impingerii mele in sine. -ca ea exista in tot omul dar ca toti o vedem in nicaieri.ea este raspuns a tot,a inmarmuririi. -in ploape inchise stralucesc forme familiare dar nicaieri vazute. -de aceea ma aflam aici,sa vad dincolo de ultimile forme ale spiritului. -simt ceva nemiscat ce-l cautam peste tot mai demult,si ma bucur caci puteam sa stiu ca pluteste in nicaieri totusi . -ma ridic si in miscarea mea ating oameni sa le soptesc dulce ca mi-e dor de ei. -le soptesc pt a nu acoperi vocea,si le spun ca sunt fericita cu ei peste tot. -ne luam toti de mana,de o singura mana ,care e tot a noastra,ce cuprinde forta din tot si de nicaieri,si soptim vocea noastra ce mangaie in tot. -hai sa ne reantalnim cand inchidem ochii dincolo de intuneric!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate