Bat clopote în sufletul meu,
Sună stingerea!
ÃŽmi caut cuvinte de- adio,
Îmi iau rămas bun de la voi,
Voi fi mai departe cu- o clipă,
În cerul cu vise și ploi.
Să nu mă strigați,
Nu voi răspunde!
Tăcerea-mi cuprinde cu brațele moi
Și dorul și setea de voi.
Mă sting în cuvinte frumos arcuite
Într-un zbor fără aripi…
Amintiri risipite de toamnă- sunt frunze.
Copacii plâng si freamătă-n vânt.
Și-ar dori înc-o zi să mai fie
Îmbrăcați în cuvinte.
Eu plec ,în urma mea rămâne
Cuvântul ce l-am scris odată,
Pe frunza căzută acum.
Mocirla se-așterne, sufocă ideea,
E timpul să plec!